alienare


alienare
v. 1) tjetërsoj. 2) largoj, armiqësoj.

Dizionario albanese-italiano e italiano-albanese. 2013.

Look at other dictionaries:

  • alienare — ALIENÁRE, alienări, s.f. 1. (jur.) Acţiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun. 2. (fil.) Înstrăinare. 3. (med.; în sintagma) Alienare mintală = nebunie. [pr.: li e ] – v. aliena. Trimis de ana zecheru, 03.01.2003. Sursa: DEX 98  ALIENÁRE s. 1 …   Dicționar Român

  • alienare — [dal lat. alienare, der. di alienus altrui ] (io alièno, ecc.). ■ v. tr. 1. (giur.) [trasmettere ad altri una proprietà o un diritto] ▶◀ cedere, trasferire, Ⓖ vendere. ◀▶ ‖ acquisire, ✻ acquistare, ✻ comprare. 2. a. [rendere estraneo, ostile: a.… …   Enciclopedia Italiana

  • alienare — a·lie·nà·re v.tr. (io alièno) 1. TS dir. trasferire ad altri una proprietà o un diritto: alienare un terreno, una rendita Sinonimi: cedere, trasferire, vendere. 2a. CO fig., allontanare: alienare qcn. dalla stima, dall affetto di altri Sinonimi:… …   Dizionario italiano

  • alienare — {{hw}}{{alienare}}{{/hw}}A v. tr.  (io alieno ) 1 Trasferire ad altri un diritto spec. di proprietà su qlco. 2 (fig.) Allontanare, rendere ostile: alienarsi qlcu. 3 Portare qlcu. a uno stato di alienazione, nel sign. 3. B v. rifl. Allontanarsi,… …   Enciclopedia di italiano

  • alienáre — s. f. (sil. li e ), g. d. art. alienärii; pl. alienäri …   Romanian orthography

  • alienare — A v. tr. 1. vendere, cedere, trasferire CONTR. acquistare, comprare 2. (fig.) allontanare, rendere ostile, inimicare, distogliere CONTR. amicare, conquistare □ avvicinare, accostare 3. estraniare, astrarre …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • alienare — To alienate …   Ballentine's law dictionary

  • alienare — …   Useful english dictionary

  • aliéner — [ aljene ] v. tr. <conjug. : 6> • 1265; lat. alienare, de alienus « qui appartient à un autre », de alius « autre » 1 ♦ Céder par aliénation. Aliéner un bien à fonds perdu, à titre universel, moyennant une rente viagère. ♢ Fig. et littér. « …   Encyclopédie Universelle

  • aliena — ALIENÁ, alienez, vb. I. 1. tranz. (jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina. 2. refl. (livr.) A înnebuni. ♦ A deveni ostil societăţii, factorilor de civilizaţie, a se simţi izolat în societatea modernă …   Dicționar Român

  • alienar — (Del lat. alienare < alienus, ajeno.) ► verbo transitivo/ pronominal 1 SIQUIATRÍA Causar una cosa un trastorno mental, impidiendo al individuo una existencia compatible con la vida social. SINÓNIMO enajenar 2 FILOSOFÍA Privar al hombre de su… …   Enciclopedia Universal